Bodo si Pepino au un comeback. „Razbunarea secretarei”. Ultima plecare a lui Pupe in Suedia. Florin Ionescu.

Pana in ziua de azi, o sala de repetitie cu sistem de sunet, tobe, amplificatoare, etc. ramane un vis pentru multe formatii. Noi o aveam, si la scurt timp au aparut cererile de ajutor din partea altor formatii. „lasati-ne si pe noi sa repetam cateva ore la voi, platim si noi curentul, etc…”. Am acceptat in cazul unei formatii nou infiintate, care la vremea respectiva se numea Proconsul. Dupa neintelegerile cu firma omonima de jaluzele metalice, seful echipei tehnice vita de vie (Mac – vom vorbi despre el mai incolo…) le-a sugerat numele de „Parlament”, care a fost si repede acceptat. Pepino era liderul acestei formatii, Bodo solist vocal iar Adi Tanase (fratele lui Pupe…) chitarist. Ii salut pe toti. Un moment de inspiratie (formula de twist – pian), versurile lui Bodo (un meduz si o meduza) au generat primul hit radiofonic din Romania (Vine Vara). Cine va dori in acest moment sa faca observatia „bai, cartea asta este despre vdv !” va avea dreptate. Sa revenim, deci, la noi. Burete parea ca este membru in formatie de ani de zile. Pe atunci avea o obsesie : „nu facem si noi o continuare la secretara ? sa se cheme „razbunarea secretarei” ?” eu facusem si ceva versuri (abdul e trist si ganditor/ sta intr-un colt si bea petrol/o clipa doar el s-a gandit/la fata care l-a iubit) – Abdullah ajungea, asadar, falit…tot Adrian avea insa sa vina cu o formula de chitara semiarabeasca, iar Pupe cu refrenul „iamma, iamma, iamma-i stai un pic !”. N-a fost sa fie razbunarea secretarei, dar avea sa fie Iamma…formatia mergea foarte bine, deja incepea turneul Hollywood Rock 98. O sala intreaga avea sa scandeze „vita!vita!” minute in sir, la Cluj. Dar Adrian fusese extraordinar (parca e Minculescu in tinerete ! – Adrian Bortun). In sfirsit, Adrian devenise acel Adrian pe care il cunoasteti toti – ara scena, sarea, canta aproape fara greseala, iar formatia il secunda, astfel incit la sfarsitul fiecarui concert se aduna cite o galeata de transpiratie ! dar energia transmisa din public era extraordinara, nu suntem noi primii care zicem ca publicul intoarce inzecit energia pe care i-o transmiti…Pupe avea sa plece in Suedia, impreuna cu Bodo si Pepino, pentru un ultim contract de o luna. Daca la precedentele plecari ale lui Pupe formatia statuse pe bara, acum formatia avea angajamente si contracte, deci Pupe trebuia suplinit. Cel care a facut acest oficiu, plin de amabilitate, a fost Florin Ionescu (il stiti de la Chestiunea Zilei, pe atunci era la Directia 5…). nota autorului - va reamintesc ca aceste randuri sunt scrise in 2002… Toate concertele cu el au fost reusite – deja repertoriul formatiei era cunoscut peste tot, Florin era si el o figura cunoscuta. La toate concertele a fost insotit de prietena lui, Irina, care iubea mult muzica. Lumea iubeste acum la fel de mult muzica pe care o canta Irina, impreuna cu colegele ei de la ASIA. Pupe a revenit, cu vesti despre deteriorarea relatiei Bodo – Pepino si iminenta destramare a Parlamentului. Scandalul a fost mare, era vorba de bani multi – nu ma pot pronunta in privinta vinovatiei vreuneia dintre parti, dar pe atunci nu ne pasa, fiindca urma o noua vara la mare. Avea sa fie ultima vara a rockului si prima vara a dance-ului, dar noi nu stiam asta…

…stim ca avem multi abonati pentru newsletter, asadar nu o data ne-am asezat sa scriem PRIMUL newsletter, pentru a realiza in scurt timp ca cele cateva randuri ar fi fost foarte seci, neinteresante si neconforme cu ceea ce scriem de obicei…asadar, urmeaza cateva informatii in loc de newsletter :

- concertul de maine de la Poiana Brasov se va muta intr-un cadru foarte restrans, din cauza amenintarilor de ploaie…initial se dorea a fi un concert deschis, pe partie, dar proiectul s-a transformat intr-un concert numai pentru participantii la tabara…ne pare rau pentru brasoveni.

- in luna iunie vom fi in vacanta pentru 3 saptamani…singurul concert va fi pe 18 iunie, in Regie…s-ar putea sa mai avem totusi inca un concert, il vom anunta din timp.

- o noua serie de tricouri este in lucru, avem acum mai multe modele, asta dupa ce am tinut cont si de sugestiile voastre si - bineinteles - de vanzarile de pana acum.

- au inceput filmarile cu Cezar pentru tutoriale…

- in toamna albumul Fenomental va fi - speram - reeditat…

Cam atat, urmeaza in scurt timp un nou capitol din Istoria VdV !

1998. Burete. Basul si cu toba mare. Relatia cu Holograf.

„Ce faci, Burete ? N-ai vrea sa vii sa ne ajuti, o vreme ?” . Burete fusese dat afara de la Directia 5 (se intorcea Marian Ionescu), apoi readus cand ei nu s-au mai inteles . Formularea „vii sa ne ajuti ?” este absolut clasica intre muzicieni, suna mai putin angajant decat „nu vii sa canti cu noi ?” si, la o adica, daca respectivul nu da randament, ii poti zice „multumim pentru ajutor, de acum ne descurcam…”. Burete a venit repede, desi au fost voci care sustineau ca ne-am fi potrivit mai bine cu Adrian Bortun, care plecase de la Timpuri Noi. In vreme ce Adrian isi rezolva afacerile cu Scoala Vedetelor, noi am inceput repetitiile cu Burete, deoarece urma sa avem concert destul de curand, impreuna cu Holograf, la Timisoara. Burete cantase cu Holograf (ca suplinitor al lui Mugurel, cand acesta fusese in Franta), cu totii ne cunosteam, Edi Petrosel era si este si acum un model pentru mine, plus ca anumite vorbe sugerau ca Holograf urmau sa fie inclusi in turneul Hollywood Rock 98. formulele de concert Holograf – Vita de vie sau Holograf-Timpuri noi- Vita de vie aveau sa domine anul 1998, an in care, insa, o trupa de dance  din Constanta incepea sa faca furori in rindul publicului tanar, mai ales in discoteca. Se numeau 3 Sud Est si au fost invitati la aceeasi emisiune cu noi la Pro TV. Am schimbat citeva vorbe despre muzica, si chiar am ramas cu o impresie foarte buna…ramanand in domeniu, Sorin Bocerean (il mai tineti minte, din cap. 1 ?) ne-a rugat sa introducem o tanara formatie (2 baieti si o fata) intr-un spectacol din Bucuresti. Se numeau Genius, si nu aveau nevoie nici de microfoane, nici de multi bani… am intrebat „pai nu canta decat unul ?” (Sorin ceruse UN SINGUR MICROFON…). „nu canta, vorbeste cu publicul peste pozitiv !”. Am ras, in fond nu era mare problema, erau niste copii – „merge, probabil mai tirziu vor canta, doar nu pot face playback in toate spectacolele !”. Unii dintre dvs. citesc aceste randuri si ii umfla rasul, pt. ca ulterior zeci de formatii aveau sa impuna aceasta practica si sa se imbogateasca. Daca asta s-a intamplat, atunci nu poate fi negata si contributia organizatorilor si a celorlalti artisti, care au acceptat situatia, mizand pe faptul ca publicul nu avea sa o accepte, sau zicandu-si ca artistii la inceput de drum ar trebuie sa primeasca tot ajutorul de care au nevoie. In scurt timp insa dance-ul si playback-ul aveau sa umfle tot, si atunci a fost prea tirziu sa mai zicem ceva…sa revenim insa la Vita de vie, aflata acum la repetitie la Rebu. Adrian propune sa incercam sa facem un hardcore in care el sa vorbeasca, nu sa cante. „ceva la modul – asa si asa, si pe dincolo, sunt eu, Adrian, noi suntem Vita de vie, etc.” avea si o formula de bas pentru asta, peste care s-a adaugat o bataie de toba, iar eu am pus niste sunete de clapa asemanatoare celor de la hiphop”. La refren intra chitara, surprinzator, dand o tenta de rock pur intregii piese. I-am zis lui Pupe „bate nitel toba, sa vedem daca se potriveste ceva !” a batut, iar eu am zis „la orice piesa buna care vrea sa stea-n picioare/e musai sa se-auda basul si cu toba mare”. Pupe a crezut intai ca e vorba despre o maxima si mi-a dat dreptate „asa e !”. „pai, astea sunt versurile !” nu stiu ce mi-a venit cu versurile astea, de unde i-a venit lui Adrian ideea - geniala - cu piesa, stiu ca a fost gata intr-o zi. Pipai, aflat intamplator la repetitie, a zis ca o sa fie mare hit „sa vezi cum o sa sara lumea !”. nu s-a inselat. Cind lumea spune Vita de vie, spune Basul si cu toba mare. Aveam sa testam „basul” live in turneul Hollywood 98, dar despre asta ceva mai tirziu…

completare : acum stiu de unde mi-a venit ideea - eram la Buzau impreuna cu Dan Iliescu de la Timpuri Noi. El a zis “vreau sa fac o piesa de genul —-merg la subsol cu Grasu’/si Grasu zice ca-l loveste Basu’/”Bai, Grasu’?/ Las-o-n p..a mea cu Basu’ !!!”. Asta mi-a ramas in cap, apoi am brodat un pic pe tema frecvente joase- toba mare si am obtinut o sonoritate interesanta. Apoi Adrian a facut versurile strofei a 2-a, Pupe tema instrumentala, iar restul e istorie !

…a fost aruncata de zeci de ori pe scena, carata prin ploaie, a cantat la -20 grade si la +45 grade, a facut 100000 km si intr-un final a ajuns pe Ebay…este clapa Kurzweil a lui Sorin.

O puteti vedea folosind string-ul de mai jos :

http://cgi.ebay.co.uk/ws/eBayISAPI.dll?ViewItem&ssPageName=STRK:MESELX:IT&item=180335138541

P.S. Aceeasi soarta a avut-o si prima statie Mesa Boogie a lui Cezar. Acum e undeva prin Polonia !

…de cand a fost lansat acest site am facut public si un numar de telefon la care ne puteti suna - 0756838838. Si cateva adrese de mail. In general, lumea le-a folosit asa cum ar trebui folosite astfel de contacte ale formatiei : pentru informatii, pentru concerte, pentru sesizari, etc. Au fost si oameni care ne-au dat bip-uri si mesaje ciudate. Au fost si oameni care ne-au dat numai bip-uri. Chiar de pe numere ascunse (cu ce finalitate ?…). OK. Ne asteptam sa se intample. Dar au fost oameni care au folosit contactele ca sa ne injure sau, mai rau, ca sa injure in general. Nedirectionat si neargumentat. Prin toate aceste actiuni s-au definit - a se vedea prima parte a titlului…

In totala antiteza am avut astazi privilegiul de a participa la spectacolul “Razvan Mazilu si invitatii”. Un spectacol de gala caritabil de o calitate artistica exceptionala. Oameni fantastici cunoscuti aproape oriunde in lume si-au demonstrat valoarea in fata unui public cunoscator. Jos palaria in fata celor care se identifica cu cea de-a doua parte a titlului…Razvan Mazilu, Monique Schnyder, Alexander Balanescu, Marcel Iures, Gigi Caciuleanu, Marius Urzica, Mihaela Radulescu.

In fine, daca veti vizita sectiunea “concerte” veti vedea ca sunt sanse sa ne vedeti cat de curand in orasul Dvs. Pana in luna Aprilie vom avea cateva concerte in cluburile din tara, ocazie cu care veti putea asculta un repertoriu ceva mai largit si ne puteti vedea mai de-aproape. Va asteptam.

Pepino propune. Prima sedinta in doi. Primele achizitii de scule.

Nota autorului : cele povestite in randurile de mai jos reprezinta viziunea mea asupra evenimentelor. Nu pot reda intr-un text toate nuantele unui dialog, dupa cum nu pot reproduce trairi ale celor implicati. Este numai primul capitol din multe urmatoare capitole de natura sa trezeasca reactii nefavorabile celor despre care se povesteste- imi cer scuze anticipat, dar ceea ce povestesc este real si este scris FIX asa cum am simtit ca trebuie sa scriu acum ceva vreme - practic, cuvintele s-au asternut singure…si acum, povestea :

„Danescu, tu vezi ce face Tudor Chirila din public ? ce vrea ! asta pentru ca e actor !”. Pepino era nemultumit de prestatia „actoriceasca” a lui Adrian. La concertele noastre publicul se incalzea greu. Eu chiar inventasem un moment de percutie, cand toti cei 5 membri ai formatiei bateau in tobe. Asta avea mare succes la public, pe undeva nu trebuiau rostite acele formule uzuale „haideti, bateti din palme ! toata lumea mainile sus !”. Nu credeam insa ca propunerea lui Pepino avea sa vina atat de repede si de direct. „am un baiat, actor, te rog frumos intalneste-te cu el si vezi ce poate. Cu Adrian nu se mai poate !”. N-am avut incotro si ne-am intalnit cu el, dar m-am lamurit repede, deoarece tot ceea ce vroia sa scoata in evidenta Pepino era ca „un actor poate sa „faca” publicul”. De cantat va invata el sa cante, curand. De altfel urma sa ajunga solist intr-o formatie, dar nu va voi dezvalui care…Am spus ca voi pastra legatura, dupa care l-am intrebat pe Pepino care este pozitia lui. Ii multumesc pentru faptul ca a fost transant : „ori Adrian, ori eu !”. I-am promis ca-i voi da raspunsul in 24 de ore, si l-am sunat pe Adrian si l-am rugat sa ne intalnim pentru ceea ce avea sa devina prima sedinta in doi. Nu stiu ce crede Adrian, dar eu cred ca acea sedinta in doi care a urmat a si marcat, de fapt, inceputul prieteniei dintre noi doi, mai mult, atunci s-a cimentat acel gen de „cuplu creator” care urma sa scoata Vita de Vie la rampa. Din ziua aceea si pana acum eu si cu Adrian ne intelegem din priviri, gesturi, in cuvinte putine. Atunci, insa, ne-am cam certat. I-am zis lui Adrian ce parere are Pepino, ba chiar ca in unele cazuri asta era si parerea mea. Ca trebuie sa vorbeasca cu publicul, ca voi inventa mici scheme ca lui sa-i vina usor, ca o sa ma ocup pe mai departe numai de multumiri sponsorilor, de mici discursuri, dar ca greul va fi pe umerii lui de atunci incolo… Am cerut un raspuns rapid, pentru ca trebuia sa-i dau si eu un raspuns lui Pepino. Nu stiu ce anume din ceea ce am spus l-a marcat pe Adrian, cert este ca el a promis ca tot ceea ce am discutat se va infaptui. Desi nu am crezut 100% ca asa va fi, am luat totusi hotararea dureroasa in citeva ore. I-am comunicat lui Pepino ca Adrian ramane, ba chiar se va schimba, ca planuiam sa cumparam ceva echipamente de sunet, si ca din 1998 formatia avea sa aiba o traiectorie spectaculoasa. I-am sugerat sa ramana in formatie, de acum urmand sa ma ocup personal de armonia, imaginea si managementul formatiei. Formatia inchiriase o camera de repetitie la REBU (fostul ISB), pe care o amenajasem si dotasem cu echipamente, pe care le platisem, urmind a-mi recupera banii de la formatie. Anul nou se apropia, si am hotarit sa ne apucam de repetitii. Numai ca Pepino nu a mai aparut…

…nu stim cum se face, dar la sfarsitul fiecarui an tragem cu totii concluzia ca “asta a fost cel mai bun an pentru VdV !”. Si de fiecare data cifrele ne dau dreptate si ne intaresc concluziile pe care instinctul nostru le trasese deja.

2008 nu face deloc exceptia de la regula (sau de la progresie, pentru cei carora le place matematica). Am avut 82 de concerte, un numar record, am ajuns in orase in care nu mai concertaseram niciodata, am reusit sa redeschidem acest site, iar in numai cateva saptamani am epuizat jumatate din stocul de produse din magazinul virtual. Am avut un an bun si pentru proiectele noastre caritabile si in plus in marea familie VdV au aparut 3 noi membri : Ilinca Tanase, Chira si Sofia Danescu. Un fenomen care ne-a produs foarte multa bucurie a fost aparitia unei noi si foarte tinere generatii de ascultatori fideli, suprapusa (sau insertata…) peste mai vechile generatii. Astfel, daca acum 10 ani Rsh (Rockerul Somer, Alin) dadea bacul iar Deea intra in clasa 1, la anul Rockerul Somer se insoara, iar Deea da bacul (ne cerem scuze ca am pomenit doar 2 nume, dar sigur va stiti..}. Ambii insa asculta si urmaresc in continuare prin tara VdV si astfel se creaza un arc peste timp de care suntem foarte, foarte mandri. Muzica noastra a creat “Arcul peste Timp VdV”. (sigur ca ar putea deveni si un mic monument, gen “ne vedem la 6 la Arcul peste timp VdV ?”}

Nu ne ramane decat sa va multumim pentru 2008 si sa va multumim anticipat si pentru cel mai bun an VdV - 2009. Anul nostru si al vostru. La multi ani !

Tot Jojo. Hollywood rock 97. Vara la mare ! Incompatibilitatea VdV-Scoala Vedetelor.

Ce –ar fi fost rock-ul romanesc fara Radu Barsan ? „Cum, Radu si mai cum ?” va veti intreba voi. „Cine e personajul ?”. Ei bine, Radu era director de marketing la Radio Contact atunci cand ne-am cunoscut. A primit insa la scurt timp dupa aceea o oferta de la BAT Romania (British American Tobacco) pt. a deveni director de marketing la ei. Asta deoarece au considerat ca are multa experienta muzicala. Ei doreau un turneu pentru marca Hollywood, deoarece aveau niste bani disponibili si organizasera ceva similar in Brazilia. Nici Radu, nici nimeni altcineva nu banuia amploarea pe care urma sa o ia acest eveniment. Ani la rand, de la inaltimea functiei sale, Radu a promovat rock-ul si live-ul pe cit de mult a putut, in ciuda opozitiei sefilor lui, care sustineau, cu argumente, ca este mult mai ieftin sa faci turnee de dance, playback. Faptul ca Timpuri Noi, Vita de Vie, Vank, Taxi si multi altii exista acum se datoreaza intr-o buna masura lui Radu. Turneele Hollywood Rock si, mai tirziu Lucky Strike au revitalizat sau au consacrat formatii precum Holograf, Timpuri Noi, Vita de Vie, Taxi, Vank, Directia 5, etc. au fost cam singurele turnee in sensul strict al cuvintului. Aceste turnee au fost prima noastra ocazie de a concerta in tara. Prima proba de foc a noastra. Primul concert a fost la Craiova. Trebuie sa explic aici ce inseamna o deplasare cu formatia. Atunci se sudeaza, sau dimpotriva, se destrama legaturile intre membrii formatiei. Hotelul, probele, masa impreuna, comportarea ca grup, pe scena si in afara ei, impartirea banilor, fanii, autografele, bisurile – factori determinanti pentru evolutia unei formatii. Toti trebuie impacati. Orice formatie trebuie condusa, pe cat se poate nu la modul militaresc. Tinere formatii care merg acum la festivale in tara vor recunoaste in randurile de mai sus tot atitea probleme cu care se confrunta. Cum poti tine in mana 5 oameni de 20 si ceva de ani, pusi pe distractie, cu bani in buzunar, cu tentatii la tot pasul, aflati, in aparenta, in tabara ? A durat extraordinar de mult si procesul a fost foarte dureros, dar acum toti membrii Vita de Vie stiu ca de comportarea lor la un concert, inainte, in timpul recitalului si dupa recital depind invitatiile ulterioare in acel oras, imaginea lor acolo, in ultima instanta succesul lor…revenind la turneu, concertele au fost exceptionale, formatia noastra a avut primele bisuri, incet incet se instaura acea rutina de scena atat de necesara oricarei formatii. Veselia lui Jojo asigura buna dispozitie perena a formatiei, formatia canta din ce in ce mai bine pe scena, insa la acest moment Adrian este in continuare foarte rezervat pe scena…iar eu inca vorbeam cu publicul „Sorin, eu apar pe scena la Scoala Vedetelor, ma stramb, dansez, sufar in fiecare moment al spectacolului. Nu pot sa antrenez publicul Vita de Vie, pur si simplu nu pot !!!” nici Sorin nu statea mai stralucit la acest capitol, in general toti ochii sunt atintiti asupra solistului vocal, pe de alta parte nici eu nu prea priveam cu ochi buni expresiile de genul „sunteti un public minunat ! va iubim !”. Aveam insa succes. Urma vara, si toate pareau ca merg din plin. Am avut vreo 10 concerte la mare in 1997, am fost aproape in cantonament – unde mai pui ca Adrian avea si spectacole cu Scoala Vedetelor, ce mai, eram pe val ! o noua ocazie pentru a cimenta relatiile intre noi – il insoteam intotdeauna pe Adrian la spectacolele lui, mai mult pentru a arata ca suntem o formatie unita. Dar pentru Adrian lucrurile nu stateau totusi asa de frumos – avea probleme cu Titus Munteanu (care nu era de acord cu Vita de Vie), Scoala Vedetelor i se parea de o falsitate ingrozitoare, era foarte trist - si asta se vedea in spectacolele Vita de Vie. Daca nu aveam succes de la prima piesa se inchidea in sine si canta mecanic pina la sfirsitul spectacolului. Despre piese noi nici nu mai putea fi vorba, pur si simplu ne plimbam din statiune in statiune, ne intalneam cu alte formatii, seara beam si ziua mergeam la plaja. Hollywood Rock si Camel Planet ne asigurau cazare si masa si in acea atmosfera de dolce far niente cazuseram toti. Ne-am intors in Bucuresti la timp sa fim si noi martori la ascensiunea formatiei Vama Veche.

Salut !

In primul rand : Parazitii si Vita de Vie pe aceeasi scena dupa 5 ani ! un asemenea eveniment ar trebui sa comande un pret/bilet de cel putin 100 RON, intr-o tara normala, ca sa citam Radio Guerilla. Alaturi de Habar si Passe Partout (ambii de vazut NEAPARAT !). Totul pentru ca Erika, o fetita de numai 2 ani, bolnava de leucemie, sa traiasca… VA RUGAM NOI MULT veniti in numar cat mai mare marti, 2 decembrie, in Fabrica ! punct.

Este greu sa scrii despre baluri de boboci. Uneori ele seamana mult intre ele, alteori sunt total diferite. Dar avand in vedere varsta medie a participantilor, putem trage o singura concluzie : EXISTA SPERANTA ! desi pregatirea balului de la Sava a debutat cu o mare controversa (a se vedea youtube cu “Visare-original version”), am avut privilegiul de a vedea o mie de oameni cu mainile in aer si cantand versurile noastre. Dragilor : noi nu suntem o formatie populista ! muzica noastra e grea si versurile sunt grele… tocmai de aceea sustinem ca exista speranta, atunci cand vedem ca un public de liceu ne intelege si ne favorizeaza in fata muzicii simpliste…Valabil si pentru Lazar. si pentru electro Timisoara. Si pentru celelalte baluri la care am participat in perioada aceasta, cea mai bogata din istoria formatiei, cu 9 concerte in 10 zile ! (pentru ca a venit vorba de istoria formatiei, postam concomitent cu acest post si un nou capitol, la “cererea generala”…). Si totusi de ce nu sunt balurile 100% in regula ? pentru ca se desfasoara in locuri nu foarte conforme cu ideea unui bal de boboci. dar despre asta vom mai scrie.

Va dati seama ca noi am canta de 10 ori mai bine (si mai des…) daca nu am face zeci de ore intre concerte pe drumuri care sunt vesnic in lucru, de cand existam noi ca formatie ? de ce trec drumurile europene prin centrele oraselor ? de ce nu imprumuta nici un guvern 50 miliarde $ ca sa contruiasca drumuri in regie proprie - de stat - si apoi sa puna taxe pe ele ca sa returneze imprumutul treptat ?

In fine, desi colaborarea nu a fost 100% ok, mai mult din cauza unor mici neintelegeri - speram…- VdV contribuie cu un scurt text la campania celor de la MeaNox, carora le uram succes :

“ daca as putea culege visele oamenilor le-as aseza pe gramezi.   gramezi de vise asezate pe un camp….as da imediat foc gramezii cu visul de a castiga la loto, pentru ca asta e visul care sufoca celelalte vise ca o buruiana.  apoi as da foc gramezii cu visul de a avea o supermasina.
   oricum ar merge prost cu ea…in fine, as lua gramada cu visul de a avea un copil si as imprastia-o peste cenusa tuturor celorlalte gramezi de vise arse…”

……prefata : in mod clar, noi si wordpress-ul nu ne intelegem deloc !!! am vrut sa punem poze de la concerte, fisiere audio, video, etc - si nu ne lasa ! daca cineva se pricepe si ne poate ajuta - sunati-ne !….. si acum urmeaza postul propriu-zis :………………………………………………………………………

Sigur ca multi dintre cei ce ne citesc stiu ce inseamna organizarea unui bal de boboci - cateva zile de agitatie, telefoane, profesori, sali, mancare, imbracaminte, etc. Apoi ziua cea mare - “NU ! Concurentii NU INTRA PE ACOLO !!!!!”, “a venit formatia !”, “te cheama Dl. Director !”, “noi aveam locuri aici si acum ne-au mutat dincolo”, etc. Intotdeauna ne place cand la sfarsitul recitalului le vedem fetele obosite, dar satisfacute !

Fiindca a venit vorba de sfarsitul recitalului, sa spunem ca la Stefan cel Mare - Targu Neamt scena a fost invadata (la invitatia lui Adrian…) la ultimele doua piese. Toata lumea a fost entuziasta si primitoare si s-a vazut ca lumea s-a pregatit indelung pentru bal. Pregatirea a mers pana intr-acolo incat in timpul recitalului versurile formatiei erau proiectate pe un ecran lateral !

…dar versurile erau luate de pe site-urile romanesti de versuri…si iata cum apare ocazia de a corecta in continuare cele mai frecvente greseli care apar pe site-urile care ne listeaza versurile :

1. (si cea mai frecventa) - Praf de Stele : “am o BODEGA in fata”. how funny ! nu are nici un sens ! lumea ne crede poeti dadaisti ? evident, corect este “am o POTECA in fata”

2. (mai subtila) - Vina : “nopti in care ma iubea/poate ca i-am spus ceva/ca de-atunci n-am mai gasit-o/si nu m-a cautat nici ea”. desi are sens, corect este : “NOPTII care ma iubea/poate ca i-am spus ceva/ca de-atunci n-am mai gasit-o/si nu m-a cautat nici ea”. Nu-i asa ca vedeti acum strofa dintr-o alta perspectiva ?

3. Varza - celebra zicala inventata de Burete “do the hatz-pack” s-a transformat, cumva, in “in the hot spot”.

Nu sunt singurele (chiar asteptam sa ne mai semnalati !), dar sunt putin sacaitoare, mai ales cea cu “BODEGA”.

LA REVEDERE, “BRIEDENI”.