…spoturile video pentru eveniment :

Promo 2 Fenomental

Promo 1 Fenomental

…da, drumul pana la relansare a fost extrem de anevoios, dar cititorii fideli ai Istoriei VdV stiu ca nimic nu a fost usor pentru noi. Albumul NU va mai fi reeditat de Mediapro Music, datorita unor neintelegeri de ultim moment. Neintelegerea legata de evenimentul Unifest (Miss Romania !!!!!!) a facut ca data de 20 Noiembrie sa cada…in conditiile acestea nu am putut beneficia nici de sponsorizarea Tuborg…tot raul spre bine, deoarece pana la urma va asteptam in Tribute (Calea Victoriei, vis-a-vis de fostul magazin Boss) joi 10 Decembrie, de la 21.00. Biletul va costa 30 RON.Pentru a marca evenimentul, am realizat o mica serie de spoturi care speram sa va placa, iar in continuare postam 2 capitole legate de Fenomental…Enjoy !

..

Conceptia albumului Fenomental. Multe sedinte in doi. Mediapro Music. Andrei Boncea. Revelion Pro Tv si alte comenzi de muzica.

Am pus un titlu prea lung !!! numai fenomentalul merita vreo 2 capitole…cred ca scriitorii adevarati intai scriu capitolele, dupa care pun titlu’. Da’ ce vroiati, sa mai si scriu frumos ? „pai, da, o sa ziceti voi, pana acum nu prea e palpitant ce-ai scris tu ! cand ajungi si tu la scandaluri, femei, droguri, bautura ?!!”. probabil ca o sa fie ceva capitole separate, necronologice, dar sa nu va asteptati la cine stie ce ! Exista un sindrom psihologic, care probabil ca are o denumire stiintifica, dar nu vreau sa va plictisesc. Pe scurt, Adrian, scapat din lanturile Scolii Vedetelor cauta sa cante acum muzica aflata la extrema opusa…cu cat ceva suna mai agresiv, cu atat lui Adrian ii placea mai mult. Inconstient, Adrian isi transforma vocea, atitudinea si imaginea in tot atatea mostre de agresivitate. Toate acestea in contextul conceperii unui nou album…probabil ca sunteti de acord cu mine ca pt. orice formatie este obligatoriu ca solistul vocal sa simta si sa transmita ceea ce canta. Formatia noastra nu face exceptie, si sosise momentul ca Adrian sa-si scoata muzica lui la lumina. Tot ceea ce puteam face noi, ceilalti, era sa indulcim putin prin orchestratie (iar eu prin versuri) demersul artistic al lui Adrian. Pentru cei care au ascultat de multe ori fenomental – cu siguranta se remarca 2 tipuri de versuri (cad, cantec despre un baiat, eu cu mine, fraier k tine pe de o parte, restul pe de cealalta parte…). Fenomental este de departe cel mai dur album al formatiei, dar si cel mai adevarat. Este asa deoarece il exprima foarte mult pe Adrian, iar piese precum Tine Minte si Nod in gat sunt momente de respiro in album. . Sa nu credeti ca m-am lasat usor convins sa „dam drumul” la Fenomental asa cum era. Adrian, insa, era de neoprit. Cu toate acestea, am tinut nenumarate „sedinte in doi”, am puricat fiecare piesa, am dezbatut intr-una situatia – puteam noi sa iesim cu un astfel de album, in mijlocul exploziei dance ?. vedeti dvs., noi ne preocupam de asta chiar si in conditiile in care albumul avea un hit in buzunar – Basul si cu toba mare. Cu toate acestea, nu ne permiteam sa bazam albumul pe un cantec ! (practica uzuala si atunci si acum…). Adrian si Lisa veneau la mine acasa in fiecare seara, mincam pizza, beam bere si dezbateam. A doua zi eram la repetitie si puneam in practica. Incet, incet albumul prindea contur, dar eu nu eram multumit de ceea ce iesea. „toti organizatorii de spectacole or sa ne evite, or sa creada ca bem sange de gaina pe scena !”. Pe atunci insa imi era teama ca toata lumea ne va ocoli, ca vom primi eticheta de formatie foarte dura, in locul etichetei (nici aia magulitoare…) de formatie haioasa. Pe de alta parte, insa, nu aveam nici o contrapropunere muzicala pentru Adrian, in afara de Nod in gat, piesa care avea sa incheie albumul Fenomental (asta era si ideea in care a fost compusa…). Daca Adrian trebuia sa se exprime pe deplin, atunci trebuia sa o faca asa cum dorea el, iar apoi treptat, treptat intreaga formatie a adoptat aceeasi maniera de exprimare. Cred si acum ca asa a fost bine. Este de necontestat faptul ca Adrian este liderul muzical al formatiei, eu intervin numai la sugerarea anumitor directii pentru anumite piese, la lini vocale + versuri, in general la arhitectura pieselor, a clipurilor si a aparitiilor - si prin extensie la bunul mers al formatiei. Asadar materialul era aproape terminat, era cazul ca albumul sa primeasca un nume. A fost primul caz in istoria vdv cand o idee nu a venit de la sine, intr-un moment de inspiratie. M-am gandit ca titlul albumului sa fie o combinatie de cuvinte de sine statatoare, dar care in context sa genereze un cuvant nou, de preferinta cu un alt inteles. Am stat o noapte tot invartind cuvinte si zicale, cu rezultate care de care mai ilare. La un moment dat am combinat „fenomen” cu „mintal” si „fenomenal”. A iesit fenomental, dar nu mi-a placut…si am continuat sa caut. Negasind nimic altceva, am revenit la fenomental de data asta adaugand ideea ca albumul sa aiba pe coperta o sticluta de medicament. Cam in stadiul asta m-a gasit venirea zorilor. N-am mai avut timp de rumegat, deoarece trebuia sa ne intilnim la repetitie, apoi sa mergem la Mediapro Music, unde ne astepta Andrei Boncea…

Andrei ma impresionase de la prima intalnire, era exact tipul managerului occidental, tanar, cu multe idei si cu mare capacitate de concentrare. Temporar, avea sa se ocupe de productiile muzicale Pro Tv. Si tocmai el prinsese drag de noi…hotarase sa investeasca resurse in tot ceea ce insemna Vita de Vie, iar noi eram incantati, deoarece vazusem rezultatele lui cu BUG Mafia. Andrei ne-a testat comandandu-ne diverse piese promotionale pentru Pro Tv, inclusiv intreaga coloana sonora pentru revelion 1999, nimeni n-a stiut ca acele piese sunt vita de vie – pentru noi insa a fost un exercitiu bun pentru ceea ce avea sa urmeze, si anume…

Inregistrarea albumului Fenomental. Germania. Prima (si ultima…) nunta. Sapa.

Gasisem studioul in Germania. Cu ajutorul lui Dan Bitman si Edi Petrosel, cu care eram (inca…) in relatii bune. Costurile erau identice cu cele din Romania, minus drumul si cazarea, dar Adrian avea o matusa in Germania, iar noi aveam duba. Am acceptat 2 concerte succesive (Piatra Neamt si Arad), pentru a avea bani de drum si de buzunar. La Piatra Neamt fuseseram anuntati ca vom canta „la o petrecere” – nu prea conta, aveam nevoie de bani…asa ca am plecat, cu bagaje si instrumente, pe ceea ce urma sa fie ruta Bucuresti-Piatra Neamt – Arad – Germania. Ajunsi la Piatra Neamt, la fata locului, am aflat ca acea „petrecere” era de fapt nunta unui foarte influent (dar simpatic…) om din oras. Initial am vrut sa refuzam si sa plecam, dar toata lumea a insistat sa cantam, spunand ca ne vom distra, etc, etc. Am inceput sa montam sculele, si am asteptat sa inceapa nunta !!! Normal ca nu am scapat de „dedicatii” – lumea venea si ne zicea „sunteti angajati sa cantati aici – cantati si voi ceva, oriental, ceva, mai…asa… sa danseze lumea !” n-am cantat nimic oriental, am cantat insa piese de dans, evident, din amintiri… si pentru a compensa jena am inceput sa bem vartos, astfel incit pe la a treia repriza eram luati rau de tot ! Multi dintre noi nu-si mai amintesc cum s-a terminat totul, au fost vreo 7 reprize de muzici amestecate – basul si cu toba mare, apoi ozosep, apoi rock and roll, apoi joe cocker, reggae, eram lautari adevarati – unul incepea sa cante, iar ceilalti acompaniau dupa ureche. Adrian avea o camera, cu care filma tot ce se intimpla, asa am aflat si noi ce s-a intimplat, cand am vazut caseta, la arad, unde am ajuns a treia zi dimineata (pe la 5.00) ! Am reusit sa ne adunam pentru concertul de la Arad, in club, si a doua zi plecam catre vama cu Ungaria. Pentru Burete era prima iesire din tara, si am apreciat detasarea lui – parca mergea la Ploiesti ! Am condus in viteza prin Ungaria si Austria, insa ne-am oprit sa dormim in Germania. Dimineata care a urmat a fost senzationala (era primul drum foarte lung cu duba, inca nu ne obisnuiseram…). Afara erau –15 grade, dar noi stateam in sorturi, am facut dus, omleta, cafea, si apoi am stat sa ne minunam ce noroc aveam : iata-ne in Germania, intr-o duba grozava, in drum catre un studio grozav, unde urma sa inregistram un album, si sa mai si primim bani pentru toate astea ! Am simtit din nou formatia foarte unita, parca eram frati…bineinteles ca ceva avea sa umbreasca starea asta, doar eram romani in Germania !!! O masina de politie s-a oprit langa noi si ne-a luat la puricat actele. Am inteles ca se temeau de acte teroriste (Abdullah Ocalan urma sa fie extradat, iar kurzii nu se bucurau foarte tare), dar le-am explicat ca teroristii kurzi s-ar fi putut ascunde mult mai bine intr-o masina mai mica, cu numar de Germania, nu intr-o duba cat casa (literalmente), plina de instrumente. In plus, cine a fost in Germania a fost cu siguranta, ca si noi, impresionat neplacut de anunturile in limba romana, bulgara si rusa de la toate benzinariile : „toti hotii vor fi predati imediat la politie”. Ne-am continuat drumul, pe autostrada, de aceasta data cu Burete la volan. Adrian a scos un caiet si un pix, si am lansat un brainstorming pentru a completa versurile piesei sapa, singura care nu avea versuri. (de fapt avea, dar erau unele de lucru, cantecul original fiind o mica oda adusa organului sexual masculin !). A inceput Adrian, prin „am facut si noi un cantec care nu se va da pe post…” cred ca se vede ca versurile sunt facute in duba ! Pentru ca sunt mai multe idei, puse cap la cap, asa cum ne-au venit. Spre seara am ajuns la Menden, orasul matusii lui Adrian, care ne-a primit imediat cu bratele deschise (ca aproape orice roman aflat in strainatate…), ne-a asezat la masa, ne-a facut cunostinta cu familia ei (ulterior aveau sa vina destul de des in romania, in prezent au o casa la Moeciu – Bran). Am fost cazati in podul reamenajat al unei cladiri (vechi…) de birouri. Aveam paturi, saltele, bucatarie, baie, iar prin ferestrele mansardate se vedea o parte din oras. Ploua, si aerul era curat, totul in jur era curat, n-o sa descriu acum impresia facuta de un oras vestic, multi dintre dvs. o stiu prea bine, probabil tot atat de multi va mirati cum de este posibil sa fie atit de curat si civilizat. Cred ca stiti raspunsul. In Europa de vest nu exista „smecheri”. Nici autoritati publice corupte. Nici seminte. In dimineata care a urmat eram din nou robinsoni. Am cumparat chifle proaspete si oua, am mincat sunca, am baut cafea, am spalat vasele si am plecat in calatoria de 110 km spre Essen, unde se afla studioul. Aveam sa facem acest drum, dus-intors, in fiecare zi. In Romania ar fi fost un chin, dar pe autostrada faceam o ora din fata casei pana in poarta studioului… poarta pe care aveam sa o injur din prima zi, fiindca am agatat aerisirea dubei la o manevra ! chiar si un sofer iscusit, ca mine, trebuie sa se bazeze pe ajutoare atunci cind manevreaza o duba de asemenea dimensiuni, numai ca lovitura a fost pe partea mea – de atunci am ramas cu aerisirea boilerului retezata ! fiindca a venit vorba de duba, probabil stiti ca in Germania sunt destul de multe dube similare. De bucurie ca vedeam atitea, am inceput sa-i salut cu farurile. Dupa reactia lor nu parea a fi o practica uzuala, dar oricum sfarseau prin a ne saluta si ei. Acum, pe drumurile din tara, nemtii cu duba camper ne saluta ! ceea ce inseamna ca am initiat o practica europeana…sa ne reintoarcem la studio, unde Frank, sunetistul ne astepta. Cu microfoanele cablate si tobele acordate !!! Fara a da prea multe detalii tehnice, sa spunem numai ca diferenta intre acel studio si un studio din Romania este direct proportionala cu diferenta macro intre cele doua tari. Asta probabil puteti aprecia si dvs. ascultind albumul Fenomental. Nu o sa insist nici asupra procesului de inregistrare, deoarece ar fi un capitol prea tehnic si prea plictisitor pentru dvs. La intoarcerea in tara am intrunit aprecierile intregii tagme muzicale, iar albumul a fost declarat in cor cea mai buna productie muzicala romaneasca. Nu este expresia noastra – asa cum au scris ziarele vremii, este aprecierea aproape unanima a persoanelor care in acea perioada se ocupau intr-un fel sau altul de muzica. .