Costinesti – statiune rock. Pro tv se implica in muzica. George Stirbei. Cristina Andrei. Efecte pirotehnice si artificii. No more scoala vedetelor.

Cele mai bune concerte ale noastre in anul 1998 au fost la Costinesti. De la primele vorbe „buna seara, Costinesti, statiune rock !”, trecand prin basul si cu toba mare si terminand cu ozosep, publicul era in picioare. Se stie (de catre muzicieni…) ca publicul nu se ridica in picioare numai daca ii spui – el simte chestia asta ! domnul Kirk, redactor radio, ne-a cautat la 2 zile dupa primul concert sa ne spuna ca la Vama Veche se asculta Basul si cu toba mare – inregistrare din concert. Pana la inregistrarea in studio a piesei Kirk avea sa ne bata la cap periodic „ba, vreau si eu un cd cu basul, sa-l difuzez la radio !”. S-a dovedit atunci ca exista piese care sunt pur si simplu dezirabile pentru radio, pentru care nu trebuie sa faci nici un efort sa obtii acea difuzare mult dorita de orice artist. Un astfel de exemplu fusese Te voi rapi la noapte, un alt exemplu era acum Basul si cu toba mare. Nu stiu cum am atras atentia Pro tv-ului. Noul departament de muzica era condus de Cristina Andrei, pe care o cunoasteam. Drept asistent aparuse Georgica Stirbei, care aparea in fiecare duminica la emisiunea Pretul Corect. Probabil existau niste criterii care se aplicau artistilor in vederea difuzarii si impresarierii de catre Pro tv. Inconstient, noi indeplinisem acele conditii. Desigur ca nu este de neglijat aportul Cristinei Andrei, care ne placea. De fapt, primele formatii impresariate se regasesc si acum in repertoriul Mediapro Music, ba chiar sunt stalpi (in ceea ce priveste rock-ul, evident…) – Holograf, Cargo, Vama veche, Vita de vie.  Se poate spune deci ca gustul Cristinei a fost bun…cum am ajuns importator de efecte speciale ? odata am vazut un film (jewel of the nile, foarte cunoscut – din seria kathleen turner, michael douglas, danny de vito). Acolo aparea un personaj (englez, cu puternic accent cockney) care cu ajutorul efectelor pirotehnice simula puteri supranaturale pentru un aspirant la titlul de lider spiritual musulman (omar). Am realizat ca englezii sunt cei mai tari in efecte si productie de spectacol. Eu cunosteam lume in Anglia, am dat telefoane, faxuri si am primit distributia exclusiva pentru Le Maitre u.k., cea mai mare companie din lume !!!. De atunci inainte aveam sa folosim efecte pirotehnice la fiecare spectacol, incepind cu Hollywood rock 1998. Imi amintesc cum intindeam cabluri impreuna cu asociatul meu, Trifon (Liviu Stanescu). Chiar in clipa asta Trifon se uita la mine din biroul de alaturi ! salut Trifon, daca iese cartea asta sa o citesti si tu ! Ce legatura are cu vita de vie tot pasajul de mai sus ? pai nu e vorba de mine ? nu sunt si eu de la vita ? in plus, multa lume a vazut showuri vdv si nu numai, si a fost impresionata de pirotehnie. La multe concerte se lucreaza acum foarte profesionist – evident, e vorba de concerte rock, la dance lumea nici nu se uita la productie… de aceea e foarte ieftina.

Sa revenim la oile noastre, mai precis la Adrian Despot. Tocmai se terminase o vara reusita, aveam foarte multe premize pentru a trai exclusiv din muzica. Era greu, nu castigam inca suficienti bani, totusi hotarirea lui Adrian era luata de mult. Atunci a fost, pur si simplu, momentul. Desi avea sa fie mult mai sarac, Adrian era fericit. Conform spuselor lui „era prima oara cind mergeam pe strada cu capul pe sus, eram Adrian de la vita de vie, eram mandru de ceea ce facea formatia mea !”. Ce ziceti de asta ? cum ne puneti (cei care ne puneti…) pe noi in aceeasi oala cu proiectele de dance/manea , facute pentru bani, de catre artisti care nu au pic de mandrie, si care nu renunta decat atunci cind nu mai merge, ba si atunci mai intind coarda cu diverse alte „colaborari” ? Adrian, ca si toata VdV, traia acum din muzica si pentru muzica. Bine, nici unul dintre noi nu traia rau, oricum, dar fiecare a sacrificat ceva pentru vdv : fie ca era scoala vedetelor, afacerea mea (care, evident, mergea mai greu fara mine…), venit sigur de la melody sau din suedia, etc. Nu vreau sa prezint acum formatia drept „mesteri Manole” moderni, dar vreau sa subliniez un lucru important : muzica noastra s-a facut cu sacrificii, arderi, energie, tot ceea ce cere un act creator, dupa cum se va vedea mai bine din capitolele urmatoare…