1998. Burete. Basul si cu toba mare. Relatia cu Holograf.

„Ce faci, Burete ? N-ai vrea sa vii sa ne ajuti, o vreme ?” . Burete fusese dat afara de la Directia 5 (se intorcea Marian Ionescu), apoi readus cand ei nu s-au mai inteles . Formularea „vii sa ne ajuti ?” este absolut clasica intre muzicieni, suna mai putin angajant decat „nu vii sa canti cu noi ?” si, la o adica, daca respectivul nu da randament, ii poti zice „multumim pentru ajutor, de acum ne descurcam…”. Burete a venit repede, desi au fost voci care sustineau ca ne-am fi potrivit mai bine cu Adrian Bortun, care plecase de la Timpuri Noi. In vreme ce Adrian isi rezolva afacerile cu Scoala Vedetelor, noi am inceput repetitiile cu Burete, deoarece urma sa avem concert destul de curand, impreuna cu Holograf, la Timisoara. Burete cantase cu Holograf (ca suplinitor al lui Mugurel, cand acesta fusese in Franta), cu totii ne cunosteam, Edi Petrosel era si este si acum un model pentru mine, plus ca anumite vorbe sugerau ca Holograf urmau sa fie inclusi in turneul Hollywood Rock 98. formulele de concert Holograf – Vita de vie sau Holograf-Timpuri noi- Vita de vie aveau sa domine anul 1998, an in care, insa, o trupa de dance  din Constanta incepea sa faca furori in rindul publicului tanar, mai ales in discoteca. Se numeau 3 Sud Est si au fost invitati la aceeasi emisiune cu noi la Pro TV. Am schimbat citeva vorbe despre muzica, si chiar am ramas cu o impresie foarte buna…ramanand in domeniu, Sorin Bocerean (il mai tineti minte, din cap. 1 ?) ne-a rugat sa introducem o tanara formatie (2 baieti si o fata) intr-un spectacol din Bucuresti. Se numeau Genius, si nu aveau nevoie nici de microfoane, nici de multi bani… am intrebat „pai nu canta decat unul ?” (Sorin ceruse UN SINGUR MICROFON…). „nu canta, vorbeste cu publicul peste pozitiv !”. Am ras, in fond nu era mare problema, erau niste copii – „merge, probabil mai tirziu vor canta, doar nu pot face playback in toate spectacolele !”. Unii dintre dvs. citesc aceste randuri si ii umfla rasul, pt. ca ulterior zeci de formatii aveau sa impuna aceasta practica si sa se imbogateasca. Daca asta s-a intamplat, atunci nu poate fi negata si contributia organizatorilor si a celorlalti artisti, care au acceptat situatia, mizand pe faptul ca publicul nu avea sa o accepte, sau zicandu-si ca artistii la inceput de drum ar trebuie sa primeasca tot ajutorul de care au nevoie. In scurt timp insa dance-ul si playback-ul aveau sa umfle tot, si atunci a fost prea tirziu sa mai zicem ceva…sa revenim insa la Vita de vie, aflata acum la repetitie la Rebu. Adrian propune sa incercam sa facem un hardcore in care el sa vorbeasca, nu sa cante. „ceva la modul – asa si asa, si pe dincolo, sunt eu, Adrian, noi suntem Vita de vie, etc.” avea si o formula de bas pentru asta, peste care s-a adaugat o bataie de toba, iar eu am pus niste sunete de clapa asemanatoare celor de la hiphop”. La refren intra chitara, surprinzator, dand o tenta de rock pur intregii piese. I-am zis lui Pupe „bate nitel toba, sa vedem daca se potriveste ceva !” a batut, iar eu am zis „la orice piesa buna care vrea sa stea-n picioare/e musai sa se-auda basul si cu toba mare”. Pupe a crezut intai ca e vorba despre o maxima si mi-a dat dreptate „asa e !”. „pai, astea sunt versurile !” nu stiu ce mi-a venit cu versurile astea, de unde i-a venit lui Adrian ideea - geniala - cu piesa, stiu ca a fost gata intr-o zi. Pipai, aflat intamplator la repetitie, a zis ca o sa fie mare hit „sa vezi cum o sa sara lumea !”. nu s-a inselat. Cind lumea spune Vita de vie, spune Basul si cu toba mare. Aveam sa testam „basul” live in turneul Hollywood 98, dar despre asta ceva mai tirziu…

completare : acum stiu de unde mi-a venit ideea - eram la Buzau impreuna cu Dan Iliescu de la Timpuri Noi. El a zis “vreau sa fac o piesa de genul —-merg la subsol cu Grasu’/si Grasu zice ca-l loveste Basu’/”Bai, Grasu’?/ Las-o-n p..a mea cu Basu’ !!!”. Asta mi-a ramas in cap, apoi am brodat un pic pe tema frecvente joase- toba mare si am obtinut o sonoritate interesanta. Apoi Adrian a facut versurile strofei a 2-a, Pupe tema instrumentala, iar restul e istorie !

…a fost aruncata de zeci de ori pe scena, carata prin ploaie, a cantat la -20 grade si la +45 grade, a facut 100000 km si intr-un final a ajuns pe Ebay…este clapa Kurzweil a lui Sorin.

O puteti vedea folosind string-ul de mai jos :

http://cgi.ebay.co.uk/ws/eBayISAPI.dll?ViewItem&ssPageName=STRK:MESELX:IT&item=180335138541

P.S. Aceeasi soarta a avut-o si prima statie Mesa Boogie a lui Cezar. Acum e undeva prin Polonia !