Pepino propune. Prima sedinta in doi. Primele achizitii de scule.

Nota autorului : cele povestite in randurile de mai jos reprezinta viziunea mea asupra evenimentelor. Nu pot reda intr-un text toate nuantele unui dialog, dupa cum nu pot reproduce trairi ale celor implicati. Este numai primul capitol din multe urmatoare capitole de natura sa trezeasca reactii nefavorabile celor despre care se povesteste- imi cer scuze anticipat, dar ceea ce povestesc este real si este scris FIX asa cum am simtit ca trebuie sa scriu acum ceva vreme - practic, cuvintele s-au asternut singure…si acum, povestea :

„Danescu, tu vezi ce face Tudor Chirila din public ? ce vrea ! asta pentru ca e actor !”. Pepino era nemultumit de prestatia „actoriceasca” a lui Adrian. La concertele noastre publicul se incalzea greu. Eu chiar inventasem un moment de percutie, cand toti cei 5 membri ai formatiei bateau in tobe. Asta avea mare succes la public, pe undeva nu trebuiau rostite acele formule uzuale „haideti, bateti din palme ! toata lumea mainile sus !”. Nu credeam insa ca propunerea lui Pepino avea sa vina atat de repede si de direct. „am un baiat, actor, te rog frumos intalneste-te cu el si vezi ce poate. Cu Adrian nu se mai poate !”. N-am avut incotro si ne-am intalnit cu el, dar m-am lamurit repede, deoarece tot ceea ce vroia sa scoata in evidenta Pepino era ca „un actor poate sa „faca” publicul”. De cantat va invata el sa cante, curand. De altfel urma sa ajunga solist intr-o formatie, dar nu va voi dezvalui care…Am spus ca voi pastra legatura, dupa care l-am intrebat pe Pepino care este pozitia lui. Ii multumesc pentru faptul ca a fost transant : „ori Adrian, ori eu !”. I-am promis ca-i voi da raspunsul in 24 de ore, si l-am sunat pe Adrian si l-am rugat sa ne intalnim pentru ceea ce avea sa devina prima sedinta in doi. Nu stiu ce crede Adrian, dar eu cred ca acea sedinta in doi care a urmat a si marcat, de fapt, inceputul prieteniei dintre noi doi, mai mult, atunci s-a cimentat acel gen de „cuplu creator” care urma sa scoata Vita de Vie la rampa. Din ziua aceea si pana acum eu si cu Adrian ne intelegem din priviri, gesturi, in cuvinte putine. Atunci, insa, ne-am cam certat. I-am zis lui Adrian ce parere are Pepino, ba chiar ca in unele cazuri asta era si parerea mea. Ca trebuie sa vorbeasca cu publicul, ca voi inventa mici scheme ca lui sa-i vina usor, ca o sa ma ocup pe mai departe numai de multumiri sponsorilor, de mici discursuri, dar ca greul va fi pe umerii lui de atunci incolo… Am cerut un raspuns rapid, pentru ca trebuia sa-i dau si eu un raspuns lui Pepino. Nu stiu ce anume din ceea ce am spus l-a marcat pe Adrian, cert este ca el a promis ca tot ceea ce am discutat se va infaptui. Desi nu am crezut 100% ca asa va fi, am luat totusi hotararea dureroasa in citeva ore. I-am comunicat lui Pepino ca Adrian ramane, ba chiar se va schimba, ca planuiam sa cumparam ceva echipamente de sunet, si ca din 1998 formatia avea sa aiba o traiectorie spectaculoasa. I-am sugerat sa ramana in formatie, de acum urmand sa ma ocup personal de armonia, imaginea si managementul formatiei. Formatia inchiriase o camera de repetitie la REBU (fostul ISB), pe care o amenajasem si dotasem cu echipamente, pe care le platisem, urmind a-mi recupera banii de la formatie. Anul nou se apropia, si am hotarit sa ne apucam de repetitii. Numai ca Pepino nu a mai aparut…