Tot Jojo. Hollywood rock 97. Vara la mare ! Incompatibilitatea VdV-Scoala Vedetelor.

Ce –ar fi fost rock-ul romanesc fara Radu Barsan ? „Cum, Radu si mai cum ?” va veti intreba voi. „Cine e personajul ?”. Ei bine, Radu era director de marketing la Radio Contact atunci cand ne-am cunoscut. A primit insa la scurt timp dupa aceea o oferta de la BAT Romania (British American Tobacco) pt. a deveni director de marketing la ei. Asta deoarece au considerat ca are multa experienta muzicala. Ei doreau un turneu pentru marca Hollywood, deoarece aveau niste bani disponibili si organizasera ceva similar in Brazilia. Nici Radu, nici nimeni altcineva nu banuia amploarea pe care urma sa o ia acest eveniment. Ani la rand, de la inaltimea functiei sale, Radu a promovat rock-ul si live-ul pe cit de mult a putut, in ciuda opozitiei sefilor lui, care sustineau, cu argumente, ca este mult mai ieftin sa faci turnee de dance, playback. Faptul ca Timpuri Noi, Vita de Vie, Vank, Taxi si multi altii exista acum se datoreaza intr-o buna masura lui Radu. Turneele Hollywood Rock si, mai tirziu Lucky Strike au revitalizat sau au consacrat formatii precum Holograf, Timpuri Noi, Vita de Vie, Taxi, Vank, Directia 5, etc. au fost cam singurele turnee in sensul strict al cuvintului. Aceste turnee au fost prima noastra ocazie de a concerta in tara. Prima proba de foc a noastra. Primul concert a fost la Craiova. Trebuie sa explic aici ce inseamna o deplasare cu formatia. Atunci se sudeaza, sau dimpotriva, se destrama legaturile intre membrii formatiei. Hotelul, probele, masa impreuna, comportarea ca grup, pe scena si in afara ei, impartirea banilor, fanii, autografele, bisurile – factori determinanti pentru evolutia unei formatii. Toti trebuie impacati. Orice formatie trebuie condusa, pe cat se poate nu la modul militaresc. Tinere formatii care merg acum la festivale in tara vor recunoaste in randurile de mai sus tot atitea probleme cu care se confrunta. Cum poti tine in mana 5 oameni de 20 si ceva de ani, pusi pe distractie, cu bani in buzunar, cu tentatii la tot pasul, aflati, in aparenta, in tabara ? A durat extraordinar de mult si procesul a fost foarte dureros, dar acum toti membrii Vita de Vie stiu ca de comportarea lor la un concert, inainte, in timpul recitalului si dupa recital depind invitatiile ulterioare in acel oras, imaginea lor acolo, in ultima instanta succesul lor…revenind la turneu, concertele au fost exceptionale, formatia noastra a avut primele bisuri, incet incet se instaura acea rutina de scena atat de necesara oricarei formatii. Veselia lui Jojo asigura buna dispozitie perena a formatiei, formatia canta din ce in ce mai bine pe scena, insa la acest moment Adrian este in continuare foarte rezervat pe scena…iar eu inca vorbeam cu publicul „Sorin, eu apar pe scena la Scoala Vedetelor, ma stramb, dansez, sufar in fiecare moment al spectacolului. Nu pot sa antrenez publicul Vita de Vie, pur si simplu nu pot !!!” nici Sorin nu statea mai stralucit la acest capitol, in general toti ochii sunt atintiti asupra solistului vocal, pe de alta parte nici eu nu prea priveam cu ochi buni expresiile de genul „sunteti un public minunat ! va iubim !”. Aveam insa succes. Urma vara, si toate pareau ca merg din plin. Am avut vreo 10 concerte la mare in 1997, am fost aproape in cantonament – unde mai pui ca Adrian avea si spectacole cu Scoala Vedetelor, ce mai, eram pe val ! o noua ocazie pentru a cimenta relatiile intre noi – il insoteam intotdeauna pe Adrian la spectacolele lui, mai mult pentru a arata ca suntem o formatie unita. Dar pentru Adrian lucrurile nu stateau totusi asa de frumos – avea probleme cu Titus Munteanu (care nu era de acord cu Vita de Vie), Scoala Vedetelor i se parea de o falsitate ingrozitoare, era foarte trist - si asta se vedea in spectacolele Vita de Vie. Daca nu aveam succes de la prima piesa se inchidea in sine si canta mecanic pina la sfirsitul spectacolului. Despre piese noi nici nu mai putea fi vorba, pur si simplu ne plimbam din statiune in statiune, ne intalneam cu alte formatii, seara beam si ziua mergeam la plaja. Hollywood Rock si Camel Planet ne asigurau cazare si masa si in acea atmosfera de dolce far niente cazuseram toti. Ne-am intors in Bucuresti la timp sa fim si noi martori la ascensiunea formatiei Vama Veche.

Salut !

In primul rand : Parazitii si Vita de Vie pe aceeasi scena dupa 5 ani ! un asemenea eveniment ar trebui sa comande un pret/bilet de cel putin 100 RON, intr-o tara normala, ca sa citam Radio Guerilla. Alaturi de Habar si Passe Partout (ambii de vazut NEAPARAT !). Totul pentru ca Erika, o fetita de numai 2 ani, bolnava de leucemie, sa traiasca… VA RUGAM NOI MULT veniti in numar cat mai mare marti, 2 decembrie, in Fabrica ! punct.

Este greu sa scrii despre baluri de boboci. Uneori ele seamana mult intre ele, alteori sunt total diferite. Dar avand in vedere varsta medie a participantilor, putem trage o singura concluzie : EXISTA SPERANTA ! desi pregatirea balului de la Sava a debutat cu o mare controversa (a se vedea youtube cu “Visare-original version”), am avut privilegiul de a vedea o mie de oameni cu mainile in aer si cantand versurile noastre. Dragilor : noi nu suntem o formatie populista ! muzica noastra e grea si versurile sunt grele… tocmai de aceea sustinem ca exista speranta, atunci cand vedem ca un public de liceu ne intelege si ne favorizeaza in fata muzicii simpliste…Valabil si pentru Lazar. si pentru electro Timisoara. Si pentru celelalte baluri la care am participat in perioada aceasta, cea mai bogata din istoria formatiei, cu 9 concerte in 10 zile ! (pentru ca a venit vorba de istoria formatiei, postam concomitent cu acest post si un nou capitol, la “cererea generala”…). Si totusi de ce nu sunt balurile 100% in regula ? pentru ca se desfasoara in locuri nu foarte conforme cu ideea unui bal de boboci. dar despre asta vom mai scrie.

Va dati seama ca noi am canta de 10 ori mai bine (si mai des…) daca nu am face zeci de ore intre concerte pe drumuri care sunt vesnic in lucru, de cand existam noi ca formatie ? de ce trec drumurile europene prin centrele oraselor ? de ce nu imprumuta nici un guvern 50 miliarde $ ca sa contruiasca drumuri in regie proprie - de stat - si apoi sa puna taxe pe ele ca sa returneze imprumutul treptat ?

In fine, desi colaborarea nu a fost 100% ok, mai mult din cauza unor mici neintelegeri - speram…- VdV contribuie cu un scurt text la campania celor de la MeaNox, carora le uram succes :

“ daca as putea culege visele oamenilor le-as aseza pe gramezi.   gramezi de vise asezate pe un camp….as da imediat foc gramezii cu visul de a castiga la loto, pentru ca asta e visul care sufoca celelalte vise ca o buruiana.  apoi as da foc gramezii cu visul de a avea o supermasina.
   oricum ar merge prost cu ea…in fine, as lua gramada cu visul de a avea un copil si as imprastia-o peste cenusa tuturor celorlalte gramezi de vise arse…”

……prefata : in mod clar, noi si wordpress-ul nu ne intelegem deloc !!! am vrut sa punem poze de la concerte, fisiere audio, video, etc - si nu ne lasa ! daca cineva se pricepe si ne poate ajuta - sunati-ne !….. si acum urmeaza postul propriu-zis :………………………………………………………………………

Sigur ca multi dintre cei ce ne citesc stiu ce inseamna organizarea unui bal de boboci - cateva zile de agitatie, telefoane, profesori, sali, mancare, imbracaminte, etc. Apoi ziua cea mare - “NU ! Concurentii NU INTRA PE ACOLO !!!!!”, “a venit formatia !”, “te cheama Dl. Director !”, “noi aveam locuri aici si acum ne-au mutat dincolo”, etc. Intotdeauna ne place cand la sfarsitul recitalului le vedem fetele obosite, dar satisfacute !

Fiindca a venit vorba de sfarsitul recitalului, sa spunem ca la Stefan cel Mare - Targu Neamt scena a fost invadata (la invitatia lui Adrian…) la ultimele doua piese. Toata lumea a fost entuziasta si primitoare si s-a vazut ca lumea s-a pregatit indelung pentru bal. Pregatirea a mers pana intr-acolo incat in timpul recitalului versurile formatiei erau proiectate pe un ecran lateral !

…dar versurile erau luate de pe site-urile romanesti de versuri…si iata cum apare ocazia de a corecta in continuare cele mai frecvente greseli care apar pe site-urile care ne listeaza versurile :

1. (si cea mai frecventa) - Praf de Stele : “am o BODEGA in fata”. how funny ! nu are nici un sens ! lumea ne crede poeti dadaisti ? evident, corect este “am o POTECA in fata”

2. (mai subtila) - Vina : “nopti in care ma iubea/poate ca i-am spus ceva/ca de-atunci n-am mai gasit-o/si nu m-a cautat nici ea”. desi are sens, corect este : “NOPTII care ma iubea/poate ca i-am spus ceva/ca de-atunci n-am mai gasit-o/si nu m-a cautat nici ea”. Nu-i asa ca vedeti acum strofa dintr-o alta perspectiva ?

3. Varza - celebra zicala inventata de Burete “do the hatz-pack” s-a transformat, cumva, in “in the hot spot”.

Nu sunt singurele (chiar asteptam sa ne mai semnalati !), dar sunt putin sacaitoare, mai ales cea cu “BODEGA”.

LA REVEDERE, “BRIEDENI”.

1997.Ozosep.Secretara. Albumul Rahova. Jojo

„Dorian, eu chiar imi doresc sa avem succes cu albumul asta. Orice cheltuieli – lansare, protocol, etc. – le poti deduce din onorariul nostru de disc. Nu sunt de acord, insa, sa semnam un contract pentru 5 albume, precum Iris”. Nu am semnat, dar pentru noi a fost important, pentru ca ne mentineam independenta, in conditiile in care totusi urma sa scoatem album la o mare casa de discuri. Albumul Rahova nu a fost un succes comercial, insa toate cheltuielile s-au acoperit, a rezultat si profit si - lucrul cel mai important - formatia a fost propulsata in randul formatiilor de top. Din nou tin sa va reamintesc faptul ca pe atunci nu se produsese explozia dance. Aveam spatiul rezervat in studioul Magic Sound, aveam contractul semnat, eram pe drumul cel bun. Ne mai trebuiau piese, iar pentru asta trebuia sa repetam mai mult, si intr-un spatiu ceva mai mare. Am dezafectat scena de la hard’n heavy cafe, si am inceput sa repetam in fiecare zi, pina la deschiderea clubului. Cu jumatate de ora inainte de deschidere ne repezeam si strangeam instrumentele, apoi stateam e vorba cu orele. Cel mai vorbaret era Pepino. Este si acum. Era obsedat de hituri, fiecare acord pe care il scotea formatia trebuia sa traga inspre hit. Adrian nu era tocmai de acord, in special datorita sechelelor tip Scoala Vedetelor. Eu eram la mijloc, incercind sa armonizez cele 2 tendinte. Ozosep a fost subiectul a multe discutii, Pepino scrisese versuri, adaptase piesa. A insistat atat de mult, incat am sfarsit prin a o pregati pentru album. Intr-un fel, simteam ca prin Ozosep ne aplicam o eticheta care nu va fi usor de dezlipit – o formatie „haioasa”. Abia prin 1999 aveam sa ne convingem publicul ca nu e numai asa…o alta piesa de rezistenta a fost Secretara (pe album se cheama Abdullah). Unul dintre secretele piesei este rima surprinzatoare de la refren (s-o dea afara/ pe secretara). A fost si prima piesa la care Adrian isi folosea chitara acustica, ulterior aveau sa fie mai multe, chiar pe albumul Rahova. Cu materialul gata formatia era pregatita sa intre in studio, dar intamplarea avea sa loveasca din nou. Desi Vrabie a sustinut sus si tare ca nu va mai pleca din tara, ca avea acum destui bani, ca isi dorea sa faca muzica originala, totusi nu a putut sa reziste unei oferte de contract din China. Formatia raminea din nou fara chitarist !!!, dar de data asta urma sa avem noroc. Galele Tele 7 abc, conduse atita vreme de Vali Stoian, un promotor al live-ului, urmau sa se sfarseasca. Formatia de acompaniament a galelor nu-si mai justifica existenta. Jojo era deci fara serviciu. A aparut intr-o dupa amiaza, cu chitara dupa umar, cu glumele care urmau sa il faca celebru si fara nici un fel de rezerva sau inhibitie de orice gen.