…si iata cum in loc sa va povestim cum au fost concertele din acest weekend trebuie sa postam aici urmatoarele :

P.S. Le multumim celor 2 (doi) ziaristi care ne-au sunat sa verifice stirea. Articolele lor au fost corecte.

… si iata ca ne-am regasit.

De azi functioneaza cel mai complex site pe care l-am avut vreodata, am tinut cont la realizarea lui de aproape toate sugestiile voastre si am introdus in plus o gramada de chestii interesante.

in sectiunea blog o sa va povestim intamplari de la concerte & turnee, de la repetitii, inregistrari - si cam atat, alte intamplari nu avem voie sa va povestim.

Tot in sectiunea blog, incepand cu chiar postul de mai jos, va prezentam cate 2 capitole din ceea ce Sorin a numit “cartea care n-o sa apara niciodata” - istoria VdV, pe care el a inceput sa o scrie in 2001.

Vizionare, auditie si lectura placuta !

VdV.

Intro.

Am inceput sa scriu randurile de fata in ianuarie 2001, cu intentia de a le scoate la lumina atunci cand publicul larg va fi interesat de amanunte privind existenta si evolutia formatiei. Nu stiu cand se va intampla asta, nici macar nu stiu daca se va intampla vreodata. Stiu ca fanii formatiei cunosc aproape totul despre noi, unii chiar mai mult decat stim noi ! asadar, aceste istorisiri vor aparea atunci cand va exista interes in randul publicului larg.

Cum a inceput totul. 1996.hard and heavy cafe. Bucataria. Bodo.pepino.

„bai, Pepino, iarta-ma, nu mai pot vorbi acum !”.vorbeam deja de o ora, Pepino imi povestise (a suta oara) cit de neimpliniti se simteau el si Pupe, nevoiti sa cante in barul Melody seara de seara. Am inchis telefonul, cu gandul la cei doi, unul dintre cele mai tari cupluri baterie/bas, oameni cu care eram prieten de ani de zile.eu tocmai inchideam barul Hard and Heavy Cafe, numarand incasarile (deloc spectaculoase !) din seara aceea. Barul functiona de cateva luni, dar schiopata, ca orice afacere la inceput. Era noapte, veti vedea in continuare cit de important va deveni intervalul orar 12.00 – 3.00 a.m. pentru noi. Am stat cateva minute pe ganduri. Mi-am zis „fie si pentru o schimbare de decor, si tot merita sa-i scot pe oamenii aia de acolo !” (aveau sa paraseasca Melody peste exact un an…). In plus, sufeream pentru ca acumulasem muzica in mine, care acum cerea sa iasa la lumina. Stiam ce trebuia sa faca o formatie rock pentru a avea succes. Suntem in 1996, asadar explozia dance-hip/hop-manele nu se petrecuse inca. Nu am mai stat prea mult pe ganduri, l-am sunat pe Pupe si ne-am sfatuit, apoi si pe Pepino si le-am zis foarte direct „ce ziceti, vreti sa refacem trupa Asterisc ? daca da, ne vedem miine la 4 !”.au venit, cu instrumente, cu elan si, dupa cum se va vedea, cu piese proprii.

Georgica Patranoiu, pe atunci chitarist in „the Order” (ulterior ajuns la Taxi) ne-a adus, sub forma de co-repetitor un prieten de-al lui, Bogdan, tot chitarist, incepator, cu toate acestea un baiat extraordinar, care  si acum, dupa 5 ani, tine legatura cu noi. Bogdan parea tocmai extras de pe terenul de fotbal, in trening, bagajul lui de cunostinte muzicale era foarte limitat, dar asta nu conta prea mult, important era sa facem zgomot. Singurul loc in care am putut monta instrumente s-a dovedit a fi bucataria clubului. Avea sa devina sala noastra de repetitie pentru vreo 6 luni ! in numai o ora aveam 3 piese gata – Te voi rapi la noapte (un cover pe care il coceam de mult…), Rahova (in care Pepino a inserat un pasaj pe care, de asemenea il cocea de mult) si Ora 6, o piesa mai veche (asterisc) reorchestrata. Mi-as dori sa fi putut vedea intreaga repetitie din afara. 3 vechi prieteni cintau cu o verva si o inspiratie nemaintilnita, iar in vreme ce piesele prindeau contur toata lumea devenea constienta de potentialul noii formatii. Nu cred ca mai exista vreun exemplu de formatie care la prima repetitie, in numai o ora, sa creeze 3 hituri ! (evident, pastrind proportiile…). Nu am fumat nici o tigara in aceasta ora, iar cand am facut prima pauza eram cu totii transfigurati. Am realizat atunci cat de importanta este starea in procesul de creatie si cat de mult conteaza legatura umana intre membrii unei formatii. Aveam insa nevoie de un vocal, dar toti 3 stiam ca am putea, la o adica, sa contam pe Bodo (acum la Proconsul), care cintase cu noi in Asterisc, si care era acum coleg cu Pupe si Pepino la Melody. Cu Bodo insa era alta poveste…spre deosebire de Pupe si Pepino, el se simtea legat de Melody si parerea tuturor era ca ar fi fost greu sa plece de acolo (ulterior avea sa paraseasca si el Melody, impreuna cu intreaga formatie Proconsul, in 1998). Cu toate acestea era un vocal extraordinar si, lucru foarte important, un om pe care il cunosteam foarte bine. L-am sunat pe Bodo, dupa care am cantat din nou cele 3 piese (si ne-am minunat inca o data „ce bine suna!”), apoi am plecat acasa, urmand a ne intalni din nou a doua zi, de data asta si cu Bodo…

A doua zi. Comment ca va ?discutii despre piata muzicala in 1996.

„bai, Bodo ! ti-ai luat carnetul ?!”, „ai vazut-o ba, pe aia de aseara?” si altele… de data asta, prin simpla ivire a lui Bodo, formatia devenise „grupul de la Melody + Sorin”. De data asta a durat mult mai mult pina am reusit sa fac formatia sa sune „impreuna”. Spun asta din nou, in speranta ca muzicieni la inceput de drum citesc aceste randuri : este mega-imporanta STAREA in care se canta sau se repeta !!!. totul a devenit usor dupa aceea – versurile la Rahova (strofele) au fost facute de Bodo in 10 minute, piesele prindeau din ce in ce mai mult contur. Am hotarat atunci sa insistam pe Te voi rapi, deoarece parea mai „hit” (nota : ar fi fost una dintre primele parodii rock – albumul Parodisiac -  Zob nu aparuse, doar ei si Sarmalele Reci mai incercasera ceva, dar nu isi promovasera aceste piese). La un moment dat, Bodo s-a oprit din cantat, a dus mainile la urechi si a ramas asa pentru cateva minute. „ba, mai cantati odata refrenul !” l-am cintat, dar in loc de „te voi rapi” Bodo a cantat Comment ca va ! ne-a dat pe spate, era deja o parodie in care intrau nu una, ci 2 piese !. in momentul acela am stiut ca piesa va avea mare succes. Dupa repetitie am sunat la Migas Real, la studio, si am rezervat spatiu. Era deja seara, pina la inceperea programului de la Melody nu mai era mult, asa ca am ramas sa mai vorbim. Bodo putea sa bea o bere dintr-o rasuflare ! noi nu… am concluzionat ca putem patrunde pe piata, cu conditia ca Te voi rapi sa fie difuzata intens la radio. Nu existau posturi Tv de specialitate, nici reviste, dar noi speram ca piesa sa placa redactorilor. Nimeni nu credea, totusi, ca vom ajunge o formatie profesionista. Era  prea devreme, cu toate acestea as fi curios sa stiu in ce stare de spirit au sustinut ei programul la Melody in acea seara…